ioanbistriteanul

Decor: un parc de joacă, elemente pentru copii, tobogane, căsuţe de lemn cu atmosferă de poveste, iarbă înaltă şi arbori matusalemici.
Personaje: Ion, fiul adoptiv al Vioricăi, 47 de ani, zugrav şi pictor de ocazie.
Ana, soţia lui Ion, şomeră, de meserie florăreasă.
Viorica , în scaun cu rotile, mama lui Ion şi soacra Anei, 85 de ani.
Copiii, personaj colectiv, două fete şi doi băieţi, copiii lui Ion şi ai Anei, nepoţii Vioricăi.

Pe aleea din spatele parcului de joacă trece o maşină sport, decapotabilă, cu tineri vizibil drogaţi şi muzica dată la maxim.

Act unic:
Viorica: Ce se aude, dragilor?
Copiii(în cor): E lumina de la semafor.
Viorica: Şi bate lumina pînă la mine?
Ana: Mamă, ştii foarte bine, că ai puteri anormale, uneori îţi curg bale în direcţia vocilor…
Ion:soacră, lumina lor se aude precum muzica bună, iată acest decor şi noi artişti
Copiii: antihrişti, anarhişti!!!
Viorica: Haideţi copii mai aproape, să vă zică bunica în şoapte despre buna cuviinţă şi urmările ei…
Ion: Veniţi, derbedei! Veniţi la bunica să vă arate pempărşii şi picioarele despuiate!
Ana: Vai, Ioane, cum poţi spune ocările acestea? Pe bune?
Copiii(se trag de mîini şi chicotesc): Venim bunicuţo, dar ne dai ciocolate şi ceva mălai?
Viorica(îşi bagă mîna pînă la cot în geantă): Iată o surpriză… Am aici o priză, un ştecher, un întrerupător… Cine se crede decor? Cine pune mînuţele ude?
Copiii: Linişte
Ion: Să devenim paparude? Să ajungem ca tine în cărucior? Halal decor!

Maşina pe alee porneşte în trombă.

Viorica(distrasă de zgomot): Fuge lumina, ce se întîmplă?
Ion: Ai luat una în tîmplă, nu mai auzi, nu mai vezi…
Copiii: Bunico, delirezi! (rîsete)
Ana(scoate cîteva flori şi le aşează spre vînzare): Una e lumina, alta e vecina, floarea cea frumoasă, pentru o nevastă.
Ion: Taci, nebuno, taci, nu striga în draci. Alungi cumpărătorii.
Copiii: Două gladiole şi un trandafir…
Viorica(ridică mîinile): Să vă iubească Domnul pe toţi, copii şi nepoţi şi străini. Să arătaţi cum aceşti crini pe care Ana îi vinde pe bobi de linte . Să nu aibă parte de voi cum eu nu am parte de moarte. Să nu…

Toţi sar pe bătrînă, o culcă la pămînt. Apoi încing o horă în jurul muribundei.
Corul: Hai să zicem buna, să se facă una, două mîini bunica are şi două picioare.

Cortina cade, cîntecul se repetă.

Mi se rece de obiele
Mi se roşu de călcîi
Zboară paserile mele
În frunzişul de gutîi

Mi se scutură de viaţă
Mi se plimbă de pămînt
Iau înaltul ca verdeaţă
Şi îl rumeg şi îl cînt

Mi se plimbă peste limbă
Ca un mucegai scîrbos
Un cuvînt ce pielea -şi schimbă
Şi devine vanitos

Mi se face de poeme
Cu făclii ieşiri protest
Agăţate în blesteme
Mai precum decît acest.

Dumnezeu a făcut un copil
un copil mare din care
a luat o coastă
şi i-a dat-o nevastă
se juca Dumnezeu precum un copil
în vremea începutului de pămînt
umil a scăpat o lacrimă
primul cînt
apoi a crescut
universul cu El
problemele fel de fel
cînd oamenii au început să recunoască
puterea regească
legea s-a aşternut ca o pătură.

pe la 2000 întîia mătură
de prostii
de idei
apocalipsa pe ei!
univers după univers
aşteptă
pedeapsa iminentă
dar dreaptă
şi locul acela superb
cu lei îmbrăţişînd
ciute şi cerbi
la masă varză şi barză.

de aici altă poveste
cu daci
şi varză
mînz şi ţărînă
plăcintă sarmale ţîţînă
ne restrîngem
carpato-danubian
pînă aproape de ocean.

de aici vor curge acatiste precum comentarii
poveştile triste litanii
peste toate un critic limbric
prins în estuarul fluviului mic

cuvintele cele triste
prea mari aceste
minimaliste!

scotea capul şi pulbere pe braţe
înfigea dreapta între picioare cu poftă
mirosul cărbunelui asemeni mirosului vaselor.
44 de metri pătraţi pentru familie
444 de metri pătraţi parcul.
copiii se joacă şi toboganele duc spre vecernie.
tata adugă un psalm,
tata dislocă gardurile,
jucam elastic pînă la 15 şi pierdeam.
nu-mi amintesc decît glasul mamei,
mă speria pe atunci,
abia acum înţeleg bucuria.
scutură palmele şi praful…
aici înţelegerea naşte copii
aici gardurile vin la biserică
organizează nunţi şi botezuri .

făcînd curăţenie
plasele cutiile
la gunoi păreau turn.
am suspinat
cum mi-aş amputa un organ .
tumoare de 2 kg şi 20 de ani
uş urat
elev fără ghiozdan
mamă fără prunc în pîntece.
în vîntul magiei
m-am deschis.