ioanbistriteanul

Articol publicat in: Cultura

Decor: un parc de joacă, elemente pentru copii, tobogane, căsuţe de lemn cu atmosferă de poveste, iarbă înaltă şi arbori matusalemici.
Personaje: Ion, fiul adoptiv al Vioricăi, 47 de ani, zugrav şi pictor de ocazie.
Ana, soţia lui Ion, şomeră, de meserie florăreasă.
Viorica , în scaun cu rotile, mama lui Ion şi soacra Anei, 85 de ani.
Copiii , personaj colectiv, două fete şi doi băieţi, copiii lui Ion şi ai Anei, nepoţii Vioricăi.

Pe aleea din spatele parcului de joacă trece o maşină sport, decapotabilă, cu tineri vizibil drogaţi şi muzica dată la maxim.

Act unic:
Viorica: Ce se aude, dragilor?
Copiii(în cor): E lumina de la semafor.
Viorica: Şi bate lumina pînă la mine?
Ana: Mamă, ştii foarte bine, că ai puteri anormale, uneori îţi curg bale în direcţia vocilor…
Ion:soacră, lumina lor se aude precum muzica bună, iată acest decor şi noi artişti
Copiii: antihrişti, anarhişti!!!
Viorica: Haideţi copii mai aproape, să vă zică bunica în şoapte despre buna cuviinţă şi urmările ei…
Ion: Veniţi, derbedei! Veniţi la bunica să vă arate pempărşii şi picioarele despuiate!
Ana: Vai, Ioane, cum poţi spune ocările acestea? Pe bune?
Copiii(se trag de mîini şi chicotesc): Venim bunicuţo, dar ne dai ciocolate şi ceva mălai?
Viorica(îşi bagă mîna pînă la cot în geantă): Iată o surpriză… Am aici o priză, un ştecher, un întrerupător… Cine se crede decor? Cine pune mînuţele ude?
Copiii: Linişte
Ion: Să devenim paparude? Să ajungem ca tine în cărucior? Halal decor!

Maşina pe alee porneşte în trombă.

Viorica(distrasă de zgomot): Fuge lumina, ce se întîmplă?
Ion: Ai luat una în tîmplă, nu mai auzi, nu mai vezi…
Copiii: Bunico, delirezi! (rîsete)
Ana(scoate cîteva flori şi le aşează spre vînzare): Una e lumina, alta e vecina, floarea cea frumoasă, pentru o nevastă.
Ion: Taci, nebuno, taci, nu striga în draci. Alungi cumpărătorii.
Copiii: Două gladiole şi un trandafir…
Viorica(ridică mîinile): Să vă iubească Domnul pe toţi, copii şi nepoţi şi străini. Să arătaţi cum aceşti crini pe care Ana îi vinde pe bobi de linte . Să nu aibă parte de voi cum eu nu am parte de moarte. Să nu…

Toţi sar pe bătrînă, o culcă la pămînt. Apoi încing o horă în jurul muribundei.
Corul: Hai să zicem buna, să se facă una, două mîini bunica are şi două picioare.

Cortina cade, cîntecul se repetă.